Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Mă bucur că multe țări au pace, așa că nu trebuie să muncesc mult mai mult. Dar lumea noastră este încă amenințată în orice clipă ca și cum ar fi iminent, vine războiul, cum războiul iminent este acolo, este aici, din cauza Regelui Războiului. Unii îl numesc Zeul Războiului. Dar ce fel de Zeu este acela? Doar înaintând pe drumul de sânge și lacrimi ca să vatăme orice ființe nevinovate pe care le pot. Cei fără apărare, cei care nu au armă, niciun cuțit în mâini ca să își apere familia, copiii și bătrânii. Ce fel de Zeu este acela? Nici măcar un zeu mic, nu merită să fie numit zeu, nici măcar nu merită să fie numit Rege. Așa că îl numesc doar liderul războiului. Am văzut războiul personal. Am îndurat tunul din apropierea casei mele care aproape că mi-a făcut urechile să explodeze și inima să se oprească. Am văzut mulți oameni murind pe drum, neîngropați multe zile. Învățătorul meu de la grădiniță a murit de asemenea în război și nu făcuse nimic. Nici măcar nu era soldat. Și mătușa mea a murit. Nici nu o puteai recunoaște după ce a fost sfâșiată în bucăți de o bombă pe drum. Era atât de blândă, atât de dulce. Avea grijă de familia ei şi atât. Vindea orez și chiar cumpăra orez mergând pe jos. Își vindea produsele de la fermă, roadele fermei, și cumpăra orez ca să îl ducă acasă care era la mulți kilometri distanță, zece kilometri, și căra două coșuri grele de orez pe umeri doar ca să le ducă acasă pentru familia ei. Și a murit pur și simplu așa. Și vărul meu a murit. Unii dintre prietenii mei au murit. Este îngrozitor. Și nici măcar nu puteam merge la liceu în pace din cauza bombardamentelor. Și apoi părinții mei a trebuit să mă trimită în capitala Sài Gòn în acel moment ca să îmi continui studiile. De asta nu pot îndura războiul. Am văzut suferința cu ochii mei. Am văzut oameni murind la o vârstă fragedă, adolescenți sau la bătrânețe. Nu este nimic bun în război, deloc. Așa că, atunci când aş putea prinde acest lider al războiului, așa-zisul Rege al Războiului, asupra faptului, nu aș ezita. Nu aș fi ezitat să îl trimit direct la închisoare, în iad pe loc. Am scuze bune de data aceasta. Nu ai mereu scuze sau dovezi, nici măcar dovezi invizibile ca să trimiți pe cineva în iad. Dar multe dintre aceste fantome zeloase revoluționare au fost trimise în iad în multe grupuri pentru că s-au legat de mine, personal, și de persoanele-câini, -păsări sau -animale-sălbatice ale mele. Cum ar fi persoanele-lebede și puii de lebădă și toate acelea. Vor să mă rănească, să îmi rănească sentimentele, să îmi rănească emoțiile făcând tot acest rău persoanelor mele, animalelor mele de companie, oamenilor mei. Dar nu le-aș lăsa (fantomele zeloase) să scape. Așa s-au întâmplat lucrurile. Apropo, pentru că Regele Războiului vrea o audiență cu mine, de asta vă pot spune toate acestea. Pur și simplu îmi iese din inimă neîncetat. Nici nu mă puteam gândi să vorbesc sau să mă opresc. Pur și simplu iese. Așa că o veți primi așa cum este, la fel ca multe altele, le puteți numi conferințe de dormitor pentru că trebuie să vorbesc în cortul meu. Doar o singură dată era prea cald şi a trebuit să cer să opresc conferința pentru o clipă ca să ies afară și să găsesc un loc mai răcoros. Erau 38,7 (grade Celsius) în cortul meu în acea zi. Și mai târziu, a devenit și mai cald, așa că a trebuit să merg la umbră. Afară avem o adiere ușoară uneori, sau îmi arunc niște apă pe față și pe corp, din când în când, ca să mă răcoresc. Mă bucur că am avut ceva timp ca să îmi spăl cu adevărat părul. Nu mi-l pot spăla pur și simplu săptămânal sau chiar în fiecare lună. Uneori multe luni nu mi-l pot spăla pentru că este prea frig. Și nu pot folosi prea multă apă ca să o fierb și să o amestec cu apa rece ca să mă îmbăiez sau să îmi spăl părul. Așa că unele zile calde sunt de asemenea o ocazie bună ca să îmi spăl părul și bineînțeles tot corpul. Doar o singură dată mi-am spălat părul în februarie, dar m-am acoperit înăuntru. M-am spălat înăuntru, acoperită, nu afară în natură, sub copaci sau tufișuri, ci înăuntru. De exemplu, în ziua de azi poți avea un cort de duș. Este comod. Nu costă mult. Dar după aceea, ori de câte ori voiam să fac din nou duș sau să îmi spăl complet părul din nou, DUMNEZEU mi-a spus: „Nu, nu, este prea frig. Te vei îmbolnăvi. Așteaptă.” Așa că așa trăiesc; ori de câte ori este cald, atunci pot face duș și să îmi spăl părul, și te simți ca un om adevărat după aceea. Așa că prețuiţi-vă propriul confort. Când aveţi apă curentă caldă și o cameră de duș bună sau o cadă în care să te cufunzi, atunci sunteţi deja foarte norocoşi. Nu vă doriţi mult în viață. Doar cât să trăiţi, confortabil, și să vă protejeaţi propriul corp de intemperii sau de boală. Mulțumiţi lui DUMNEZEU pentru fiecare confort pe care îl aveţi fizic, mental, emoțional, spiritual, bineînțeles. Nu uitaţi; nu uitaţi să fiţi mereu recunoscători, mulțumind cu smerenie lui DUMNEZEU. Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc. De fapt, a trăi în sălbăticie nu este prea rău. Gătind pentru mine, uneori, simt că este o pauză de la muncă, dar o fac simplu. Și spălând hainele cu mâinile; m-am simțit atât de fericită făcând asta, pentru că privesc în jur și sunt doar copaci și peisaje frumoase. Și simt apa de ploaie, care este gratuită pentru mine, simt că este o binecuvântare. Și apa pare atât de iubitoare, atât de răcoroasă și atât de conectată cu mine. Și folosesc apa de clătire curată și limpede ca să o dau copacilor din jurul meu. Și ei îmi mulțumesc, iar eu mă simt atât de fericită. Doar că a găti pentru tine sau a-ți spăla propriile haine, ia puțin mai mult timp decât dacă folosești o mașină. Iar timpul este în cea mai mare parte cel mai prețios pentru mine în această perioadă a vieții mele. Altfel, totul este perfect. Trăiești aproape de natură. Trăiești aproape de tot ce este bun pentru tine. Copacii îți dau oxigen. Tufișurile îți dau flori. Și mulți copaci îți dau fructe. Iar ploaia îți dă apă. Iar izvorul adună toată apa. Și uneori, se revarsă de muzică și de bucurie. Este cu adevărat o încântare să trăiești singură cu natura. Nu prea par să îmi lipsească oamenii. Nu prea par să mă simt atât de singură ca atunci când eram înconjurată de oameni, cu neînțelegeri, plângeri, și uneori cereri. Dar, vă rog, nu vă lăsați copiii să trăiască singuri în pădure. Mai ales copiii, ei încă nu știu mare lucru despre cum să se descurce singuri. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le știi când trăiești singur într-un cort în pădure. Trebuie să știi multe. Dar oricum, asta doar pentru liniștea sufletească. Altfel, dacă murim, dacă trăim, este potrivit soartei noastre, destinului nostru, meritului nostru. Așa că, chiar dacă copilul vostru vrea să trăiască în pădure, sau aproape de voi, dar în pădure, îl aprovizionaţi cu ce are nevoie, îl învăţaţi ce puteți, și îi oferiţi orice confort. Nu vă îngrijoraţi, doar rugaţi-vă lui D-ZEU, spuneţi-i lui/ei să se roage lui D-ZEU. Dar nuv-aș sfătui să vă lăsaţi copiii să trăiască așa, chiar dacă au trecut deja de anii adolescenței. Nu este necesar. Doar dacă trăiți împreună într-o singură casă în pădure care vă aparține; este mai sigur. Cu iubire pentru voi toți. Aveți grijă de familia voastră. Fie că sunteți adepții mei sau nu, aveți grijă de familiile voastre. Unele dintre învățăturile mele ar putea fi de folos vieții voastre zilnice, așa că urmăriți Supreme Master Television. Sunt multe binecuvântări de acolo, de asemenea. Și folosiți Cea Mai Puternică Rugăciune. Vă va ajuta să evitați multe nenorociri. Și dacă o țineți minte bine v-ar putea salva chiar din iad. Doamne ajută, Doamne iubeşte, Doamne protejează. Photo Caption: „De ce să nu creștem împreumă, grozav!”
