Totul este timp, timp, timpul de lucru, timpul de trezire, timp pentru a merge la școală, timp pentru a mânca, timp pentru a lua medicamente, timp pentru primirea părinților sau a familiei, timpul să ... oh, tot timpul. Tot timpul; timp, timp, timp. Acesta este un truc al acestei lumi iluzorii, pentru a ne face să ne simțim mereu pe muchie.
Bună, dragilor. Ce zi frumoasă! Este frumoasă. Bună. O zi bună, nu? (Da.) ( Sunteți atât de frumoasă, Maestră! ) Nu este frig? (Nu este frig.) Frumoasă? ( Da, atât de frumoasă. ) Rochia din Âu Lạc (Vietnam) este frumoasă. Bună. ( Maestra este frumoasă. ) Mulțumesc, mulțumesc. Frumoasă? (Da, frumoasă.) Bunica din Âu Lạc (Vietnam) este frumoasă, nu? În zilele trecute, ei au spus Mama din Âu Lạc (Vietnam). Acum a devenit Bunică deja.
Nu sunt aşa de puternică cum cred. Corpul meu este prea fragil uneori pentru această lume, pentru toate aceste energii incitante şi vibraţii apucătoare. Sunt bine. Încerc să mă menţin sănătoasă. Voi toţi, neasiatici, sunteţi bine? (Da.) Nimeni nu are nicio problemă? (Nu.) Bun, bun. Astăzi chiar sunt obosită. Corpul meu este mai fragil decât cred eu. Desigur, eu nu pot ieși și să vă văd și să spun: „Unde este bastonul meu?” Dar am fost foarte obosită pentru că trebuie să mă ocup de multe lucruri și nici nu aș putea să o fac chiar azi. Am făcut ce era mai urgent, iar restul este încă aici. Și poate vin mai multe, depinde de zi. Fiecare zi este așa. Fără sărbători, fără vacanță, nicio scuză. Chiar și atunci când sunt în refugiu, încă trebuie să am grijă de unele documente importante, urgente și numai să le minimalizez. Dacă nu sunt cu adevărat toate atât de importante, poate pot să risc și să îi las pe ei să le facă. Dar de cele importante, încă trebuie să am grijă. Nu cred că ați înțeles ceea ce spun. Pentru că atunci când ies la voi, eu arăt bine și frumoasă și aranjată, dar voi nu știți când sunt singură, eu alerg în casa mea, în propria mea peșteră sau în propria mea cameră, doar pentru a ține pasul cu lucrurile. Pentru că timpul este o problemă pe planeta noastră. În lumea noastră, noi trebuie doar să alergăm cu timpul. Totul este timp, timp, timpul de lucru, timpul de trezire, timp pentru a merge la școală, timp pentru a mânca, timp pentru a lua medicamente, timp pentru primirea părinților sau a familiei, timpul să ... oh, tot timpul. Tot timpul; timp, timp, timp. Acesta este un truc al acestei lumi iluzorii, pentru a ne face să ne simțim mereu pe muchie. Ce sa fac? Dacă aveți acest corp, trebuie doar să faceți acest lucru.
Și eu am crezut că am devenit călugăr și o iau ușor, pentru a servi lumea. Ideal. Stai doar. Stai undeva, și găsești un Buddha, ca Buddha Shakyamuni, și te duci cu El. Cerșind ceva, revii, speli bolurile și apoi meditezi, dormi. La fel cum faceți voi chiar acum. Acesta este genul de viață pe care l-a avut Buddha Shakyamuni și discipolii Lui. Dar voi sunteți mai bine chiar. Voi aveți două mese. Ei nu aveau decât una. Și voi ieșiți la cerșit doar la câțiva metri depărtare. Mâncarea este întotdeauna gata și curată. Când Buddha trăia, El a ieșit pentru pomană, poate că mâncarea nu a fost întotdeauna curată. Deci, chiar și un călugăr l-a întrebat pe El: „Ce să facem în cazul în care carnea ... ” Unii oameni nu știu, ei au oferit și niște carne. El a spus: „Scoate carnea afară și mănâncă restul.” Nu sunt sigură dacă eu pot face asta. Deci, în zilele noastre, eu sunt un călugăr modern; călugării moderni, o procură mai ușor. Dacă carnea este deja acolo, eu nu sunt sigură dacă pot să-o scot și să mănânc. Nu sunt sigură dacă pot mânca asta. Poate dacă vă este foame, desigur nu vă mai deranjează. Dar chiar și uneori, ei gătesc supa și este o mică insectă care a zburat în ciorbă și a murit, eu a trebuit să fac o ceremonie pentru insectă, să o pun în pământ, dar nu pot mânca asta. Sau chiar și într-un măr, dacă există o mică parte din el, unde este un vierme sau este putred, eu nu pot mânca restul. Eu sunt prea sensibilă. Nu doar acum, când eram copil. Dacă este vreun vierme în supă sau salată, eu nu pot mânca restul. Deci, când Shakyamuni Buddha era în viață, El nu avea prea mult. După aceea, poate El a devenit mai celebru si oamenii… Ca sezonul ploios, ei nu ies să cerșească, așa că ucenicii au venit la ashram și au gătit pentru ei. Atunci era mult mai bine. În fiecare anotimp musonic, Buddha și călugării Lui din jurul Lui rămâneau înăuntru, aveau refugiu timp de trei luni. Și oamenii veneau și ofereau mâncare. Atunci era mai bine. Mult mai bine decât atunci când ei trebuiau să iasă și să ceară pomană, dar numai în sezonul ploios. În rest ei au ieșit să creșească mâncare, așa că ei puteau avea o șansă pentru a da merite sau pentru a vorbi cu laicii ca să-i învețe ceva. Reamintindu-le să fie buni și să facă fapte virtuoase.
Ieri nişte (oameni) din Âu Lạc (Vietnam), au scris. Nu am avut timp să o citesc încă. Sincer. Multe țări sau oameni vor să mă invite peste tot, să fac una, să fac alta, dar sincer eu nu mai am timp. Nu mi-am văzut câinele până ieri, doar o singură dată. Restul mai trebuie să aștepte. Și unul dintre câinii mei nu este bine. Este mai în vârstă și are alergie. Și nu am nicio șansă să-l văd, o singură dată. Din fericire, eu am câțiva oameni care mă ajută, dar atunci ei trebuie să-și sacrifice timpul pentru că acestea sunt ... Doar o călugăriță, ea nu are altă treabă de făcut, dar ceilalți doi băieți care au grijă, ei sunt echipa (membrii) de la Supreme Master TV. Și ei au propria lor muncă de făcut deja. Și ei trebuie să ajute, să aibă grijă de câini pentru că sunt prea mulți câini pentru o călugăriță. Și unul este bolnav și noi trebuie să avem tratament special ușor pentru el, în afară de medicament. Și tratamentul ușor pare să funcționeze. Și pentru oameni, ar funcționa. Ce să fac? Eu chiar vă iubesc dragilor, atât de mult. Eu chiar vreau să petrec mult, mult timp cu voi. Dar corpul meu nu este așa bine pe cât cred eu. Eu am împrumutat corpul, numărul unu, numărul doi, se epuizează, ca o mașină, o mașină mică care ia atât de mulți pasageri, mulți autostopiști, așa că uneori sunt probleme. De asemenea, karma. Dar sunt bine acum. Când vă văd, sunt bine. Doar astăzi mă simt cam slăbită si am niște dureri de stomac. Și eu am întrebat Raiul: „Sunt bolnavă? De ce am dureri de stomac?” Ei mi-au spus: „Pentru că vă faceți griji.” Deci, nu este boală, ci doar griji. Nervii și îngrijorarea. Prea multă muncă și nu pot termina totul și atâtea lucruri de făcut. O singură persoană, nu doar o singură persoană, o persoană bătrână. Noi, da? Noi, doi, trei oameni aici. Patricia, nu pari bătrână, nu tu, acestea două, păr cenușiu. Câți ani ai acum? ( Am cincizeci și cinci de ani. ) Cincizeci și cinci de ani. (Cincizeci și cinci. Ea are șaizeci.) Şaizeci. Ești mult mai tânără decât mine, dar nu spune nimănui.
Inițial, medicii mi-au dat multe medicamente, dar acum am redus la doar trei tipuri. Nu este medicament, de fapt, este un fel de supliment. Doar că am uitat să le iau uneori. În primul rând, le-am pus pe bufet, lângă locul în care intru și ies, dar apoi mănânc afară. Acest lucru trebuie luat cu mâncarea iar apoi una după mâncare. Și apoi eu uit mereu. M-am gândit că dacă aș pune-o chiar acolo, atunci trec mereu pe lângă, îmi amintesc mereu. Nu! Eu am spus: „Nu, nu este bine”. L-am mutat în celălalt colț. Am spus: „Nu vei vedea asta, Îți vei aminti.” Încă nu am văzut-o! Și apoi m-am mutat afară unde mănânc. Am mâncat și apoi am plecat. Nici măcar nu văd medicamentul chiar în fața nasului meu. Doar că, mintea mea este în altă parte.
Iar ieri eu am ieșit afară și am făcut câteva fotografii frumoase cu luminile de Crăciun. Și atunci eu am văzut niște lumini frumoase în interiorul uneia dintre porți. Și m-am gândit, noi am intrat să mai facem poze, dar pe aceste porți eu am intrat deja înainte. Și aceasta este poarta pentru mine să ies afară. Eu am crezut că m-am dus pe cealaltă poartă, dar nu a fost aceea. Deci, eu chiar i-am spus șoferului: „Dacă mergi pe această poartă, trebuie să mergi până la capăt și apoi te întorci aici și mergi în cealaltă direcție, cealaltă conexiune.” El a spus: „Nu, Maestră. Noi suntem deja aici. Ne întoarcem la dreapta.” Și eu am spus: „Cum? Oh, da. Pare familiar. Oh, da? Deci, m-am dus la prima poartă, nu la a doua poartă?” Ei mi-au spus: „Nu, Maestră, prima poartă.” Eu i-am spus: „Cum așa? Eu am crezut că am intrat pe a doua poartă.” Într-adevăr, așa. Și am spus: „Cum de sunt atât de confuză?” Ei mi-au spus: „Nu contează, Maestră, nu s-a întâmplat nimic.” Foarte bun șofer. Da, cu adevărat. Eu am crezut că am intrat pe a doua poartă. Am crezut că vor fi mai multe lumini în interior, lumini de Crăciun. Eu am vrut să păstrez suvenirul. Dar atunci am fost chiar acolo pe drumul spre ieșire. Cel pe care intru și ies în fiecare zi. Ei bine, cel puțin săptămâna aceasta în fiecare zi și înainte de asta, dar am uitat. Poarta ar putea părea similară dar nu este așa similară. O poartă este foarte mare și are o mulțime de decorațiuni. Cealaltă poartă este doar o secțiune, nimic. Cum pot chiar să le încurc? Eu mă uitam la a doua poartă dar am intrat prin prima poartă. Și atunci încă mă gândeam că este a doua poartă. Am spus: „Cum de sunt luminile aici, nu mai avem? Se pare că am mai văzut-o.” Ei au spus: „Asta a fost tot ce am avut, înainte și acum.” Şi eu am spus: „Ce zici de cealaltă?” Dacă noi am făcut o greșeală, am intrat pe poarta greșită, ne întoarcem la cealaltă poartă.” El a spus: „Este la fel, Maestră, nu sunt prea multe în interior.” Pentru că înainte, când locuiam acolo pe acoperișul casei VIP, ei au decorat mai mult, cred. Acum nu mai locuiesc acolo, ei nu decorează foarte mult. Deci, asta este. Poți fi cu adevărat atât de ocupat și cu mintea încețoșată. Dar este în regulă. Nu sunt încă atât de nebună. Încă funcționez bine și muncesc în fiecare zi. Dacă vedeţi totul bine la TV, asta înseamnă că Maestra voastră este încă bine. Ceea ce vreau să spun este că nu doar prelegerea mea, mă refer la toate spectacolele. Dacă totul merge bine din punct de vedere gramatical, logic, atunci Maestra voastră este în spatele lor şi asta înseamnă că Ea este încă în regulă aici. Deci Ea poate ajuta verificarea și corectarea. Dacă nu aveți vreun program sau vreo întrebare, atunci ce facem?
( Îmi pot împărtăși experiența cu Maestra? ) Spune te rog. ( În urmă cu aproximativ zece ani când eram în Abu Dhabi și meditam. ) Abu Dhabi! Ești din Abu Dhabi? ( Da, am fost acolo. ) Nu mai ești acolo? ( Nu, în ultimii patru ani sunt în India. ) Unde ești acum? India. ( India. ) Te-ai întors acasă. (Da.) Corect. ( Deci, în timp ce meditam, simțeam că pierd controlul asupra corpului. Deci, de pe scaunul meu de meditație, m-am dus la pat. În momentul în care am intrat în pat, o forță puternică rotativă tocmai s-a concentrat în camera mea. ) O forță. (Forță, da.) Putere. (Putere, da.) Un fel de putere. Puterea care se rotea a sărit în camera ta. (Da, puterea se învârtea. Puțin întuneric. Mi-a ieșit sufletul și s-a îndreptat spre această (Forța.) putere luminoasă. Apoi eu am auzit o voce: "Unde te duci?" Vocea era a soției mele. Dar ea este la 4.000 de kilometri depărtare de unde stăteam. Deci, m-am gândit: „Cine este aceasta?” În momentul în care m-am întors, atunci a intrat sufletul meu din nou în corp. Și apoi, puterea strălucitoare a dispărut. Eu nu am înțeles întregul fenomen. Ar dori Maestra să-mi explice ce (a însemnat) exact? ) Nici eu nu știu. Tu ai văzut-o și acum mă întrebi pe mine și cu mult timp în urmă chiar, în „Abu Dhabi”. Eu nu am fost niciodată acolo. Asta chiar cere prea mult unei femei bătrâne. Eu nu am fost niciodată în „Abu Dhabi”. Careva dintre voi? Ei bine, a fost probabil ceva nu foarte pur sută la sută care încerca să îți facă probleme. Dar pentru că tu ai auzit o voce și te-ai trezit din nou, apoi te-ai întors, deci este în regulă. De ce îți pasă unde s-a dus? Nu știu. Eu nu merg niciodată să urmăresc lucrurile unde merg ele. A dispărut și este bine. Nu contează. Uneori într-o zonă ciudată, s-ar putea întâmpla ceva. Nu îți face griji. I-ai mulțumit soției tale? ( I-am mulțumit. ) În regulă, bine. ( Ea spune că nu vrea să mă piardă. ) Desigur că nu. Ea te iubește. Fii fericit. Chiar și în perioade îndepărtate, ea tot își amintește de tine. Sau poate tu îți amintești de ea. Voi doi împreună sunteți foarte apropiați și este bine. Vă puteți ajuta reciproc. ( Mulțumesc, Maestră. ) Cu plăcere.
